Parinti vs. copii

Nu ar fi mai bine ca parintii sa devina copii, iar acestia parinti? Gianina Corondan este ferm convinsa ca locurile au fost schimbate pe nedrept inca de la inceput

Evrika. De curand am facut o descoperire cu adevarat revolutionara. Da, eu, cu parul meu in vesnica rascoala, cu vocea mea pitigaiata si cu consideratiile mele glumete. Cum ma stiti voi asa, eu o sa iau un premiu pentru marea revelatie! Dar sa va explic despre ce este vorba ca sa intelegeti entuziasmul meu. Eu cred ca ar trebui ca parintii sa fie educati de copii! Cred ca este ceva gresit in aranjamentul actual, preluat fara cracnire de secole. Sunt ferm convinsa ca pe baza metodei mele s-ar evita eternul si plictisitorul conflict dintre generatii, iar progresul s-ar intinde, uite-asa, ca foile de placinta cu mere intr-o tava gata unsa si-apoi cat le-ai infuleca sau, hai, ma rog, ceva mai tehnic: cat ai apasa "enter". Iar solutia este cum nu se poate mai simpla. Trebuie doar un pic de atentie si de bunavointa.

Concentrati-va! Focus! Taram-ta-tam! Sa se schimbe denumirile si atributiile din societate! Cand esti adus de barza - caci toata lumea stie ca asa venim pe lume - sa te numesti "parinte". Iar cei care te tin in brate, te pupa si te dichisesc cu fundite si zorzoane cat mai colorate sa se numeasca "progenituri" sau, si mai simplu, "copii". Daca ai cugeta mai mult timp asupra acestui aspect, ti-ai da seama ca asa si este. Apari si tu pe suprafata pamantului, in sfarsit iti arati chipul, esti ravasit la par si sumar imbracat, zbarcit, fara dinti si fara vedere prea buna. Nu mai zic de cat esti de pipernicit si unii se reped spre tine, te iau in primire de parca ai fi nou-nout - cand tu te zbati de noua luni sa iesi la suprafata si sa fii independent. Te muta pe-o parte si pe alta, te rostogolesc, te baga in apa, se stramba la tine... Momente in care, normal, te apuca plansul. Doar esti atat de obosit! Iar ei sunt atat de pisalogi. Atat de ineficienti. Si arata ingrozitor de ridicoli cand se stramba in halul asta in fata ta. Cand te mai lasa in pace, te opresti si tu din plans si incepi sa cugeti. Ce sa faci, cum sa eviti atata superficialitate, atata frivolitate si inca ceva cu terminatia in "-tate". De exemplu, sa zicem "State"? Nu. "Gustate?". Nu. "Hiperaciditate??. Nu. "Libertate?". Normal ca iti doresti libertate. Cel putin sa te lase in pace, daca tot nu-si dau seama de micimea lor.

Copiii ar trebui sa fie considerati parinti!

Te gandesti cum sa inveti toate aceste specimene, copiii - cei care se numesc in zilele noastre in mod gresit parinti - adevaratele valori. Ei se agita si iti tot silabisesc "ta-ta", "ma-ma", "bur-ti-ca", "nu future, ci flu-ture", "nu vorbi rarait, sasait, rastit, o-brazni-cit?. Ha ha ha, se prapadesc de ras cand ai tras o palma in farfuria cu gris sau cand ai zis "caca" in loc de "craca" si nu realizeaza ca, de fapt, tu faci greva tacerii, exclami exasperat "destul!" fara cuvinte. Lovesti grisul ca si cum ai vrea sa faci liniste universala, iar cuvantul "caca" l-ai zis asa, pentru ca nu mai suporti situatia. Esti om si tu. Asta e singura asemanare dintre voi. Ei nu realizeaza ce se intampla cu adevarat. Toate astea te trag inapoi, tu ai atins asa un nivel de intelegere, de intelepciune - in cele noua luni de sihastrie - incat vrei sa oferi si altora stiinta ta, descoperirile revolutionare pe care le-ai facut. Dar te opresti scarbit, scuipi tot ce iti indeasa ei pe gat, te revolti prin toate metodele sperand ca nu apuca sa te inveleasca in pampersi si urli. Nu se mai poate asa ceva!!! Te trag inapoi cu lugu-lugul lor. Unii copii (azi numiti "parinti") se prind totusi de revolta ta si ti se adreseaza corect: "Ce e, mama?"/"Ce te doare, taticule?". Dar daca nu esti atent? "Ia, mama, si spanac, sa te faci mare". Hopa. Hopa. Capcana. Cum adica sa te faci mare? La stat sau la sfat? Adica, daca esti mic de statura inseamna ca experienta ta e direct proportionala cu marimea bluzitelor pe care te obliga sa le porti? Cu numarul de la boto-sei? Nu despre asta este vorba! Ei vor sa-ti ia locul, sa se dea drept cunoscatori ai vietii, cand, de fapt, ei sunt abia la inceput. Ei nu stiu nimic! Ei nu stiu sa danseze pe ritmuri moderne, sa foloseasca un telefon mobil, sa stocheze muzica pe un IPod, sa retuseze fotografiile in Photoshop. Nu stiu sa-si tuneze masina ca sa si-o faca cool, sa duca la final un joc pe computer sau sa faca exhibitii pe skateboard. Si vor ca tu sa te crezi nestiutor? Un ignorant? Tu, care stii tot! Asta vor sa induca ei omenirii. Hmmm? Ce perfizi?

Si continua matematic sa semene confuzie in mintea ta si a celor asemenea tie, folosind cuvintele esentiale "mama", "tata" in ambele sensuri. Cum sa nu? Pai ce intelegeti voi din frazele aparent nevinovate pe care le-am auzit acum cateva zile intr-un mall la persoane ce sechestrasera fiintele cu adevarat superioare in ridicole cutii mergatoare, pamponate, numite "carucioare": "Manca-te-ar mama, ca frumoasa mai esti"/ "Pe cine iubeste mamica cel mai mult pe lumea asta?"/ "Tata, nu mai putem sa plecam la buburuze ca ne cearta mama". Este ca nu mai stiti cine este tata si cine este mama? Nu este nevoie sa-mi mai spuneti, stiu ca am dreptate. Este o zapaceala mare. Totul ar fi mult mai clar cu teoria pe care incerc sa o impun eu. Solutia este cat se poate de simpla: inversarea denumirii. Parintii sa devina aia mici, iar copii cei mari. Adica, parintii, cand se nasc, sa fie tratati de copiii care-s deja mari cu respect, cu atentie si cu multa buna-cuviinta. Si sa fie ascultati. Pentru ca parintii-mici ii cresc de fapt pe copiii mari. Iar efectul firesc este ca se inverseaza, in sfarsit, rolurile eronat impamantenite. Parintii-mici i-ar invata pe copiii-mari diverse jocuri pe calculator, cele mai noi metode de copiat la examene, sa iubeasca pana la fanatism muzica trance, house, rave, sa ia autografe de la unii care vorbesc singuri in fata unor aparate cu obiective mari sau care sar ca nebunii pe ridicaturile de lemn numite scene. Sa sparga coduri, sa se imprieteneasca din interes, si nu din simpatie, sa bea pana in zorii zilei si sa fumeze de dragul imaginii de rebel. Numai sa fie lasati sa faca toate aceste lucruri. Si, mai ales, practicile moderne ale momentului. Gaselnitele de ultima ora. Totul sa se intample asa cum vor parintii-mici. Ca de aia sunt parinti, sa dicteze. Sa terminam odata cu traditiile tampite de azi, de ieri si de alaltaieri.

In vremurile noastre parintii-mari ii invata pe copiii-mici sa spuna "Buna ziua" cand intra undeva, de exemplu. Ieri - parintii parintilor nostri ii invatau pe baietii lor mici sa deschida usa unei persoane de sex feminin si sa nu intre inaintea ei. Iar alaltaieri - parintii parintilor parintilor nostri ii invatau pe copiii lor mici sa-si gaseasca omul iubit cu atentie si sa-l pretuiasca pana la moarte. Niste prostii. Total aiurea. Nu ne mai intereseaza azi-ieri-alaltaieri. Pentru noi nu conteaza decat maine. Copiii de azi ar trebui sa dea tonul. Cei care se nasc sunt, de fapt, parintii. Sa stiti ca nu puteti sa-mi furati ideea. Ma duc chiar acum s-o inscriu la OSIM ca sa fiu sigura.

Tuesday, 24 July 2007 1400 vizualizari
Spune-ţi părerea!

Cele mai citite articole

SONDAJ

Care este cel mai inedit loc in care ai facut sex?

Rezultate