Despre puzzle-uri si emotii, cu Alina Nedelea, autoarea cartii „Soseaua Catelu 42”

Pentru editia de februarie a revistei JOY, am stat de vorba cu Alina Nedelea, autoarea romanului autobiografic „Soseaua Catelu 42” (editura All, 19.9 lei). Si pentru ca spatiul in print este limitat, iata ceea ce ne-a povestit Alina, integral.

De ce ai ales sa-ti publici autobiografia? De ce nu un roman de fictiune?

Initial, pentru ca mi se parea mult mai simplu sa relatez ceva ce mi s-a intamplat decat sa inventez o poveste. Astazi nu mai sunt de aceeasi opinie. Imi vine natural sa povestesc situatii si emotii care nu au de-a face deloc cu realitatea mea. Las lumea sa creada insa c-ar fi autentic. Ma distreaza enorm...

Pentru cine ai scris-o de fapt: pentru tine, pentru public, pentru fetita ta?

Am mai zis-o, asa c-am sa ma repet. Am scris-o pentru sotul meu, caci el a insistat ani de zile s-o fac. Ii placea enorm de mult sa ma auda povestindu-mi copilaria si adolescenta si m-a rugat sa las scrisa, negru pe alb, povestea mea. Nici unul din noi nu se gandea la o carte in acel moment. De-asta, o data ce am terminat de scris volumul, l-am imprimat, l-am citit, dupa care cu cea mai mare naturalete, l-am inchis intr-un sertar pret de 5 ani. Si acolo ar fi ramas pe veci daca un vecin de-al mamei mele, pe numele sau Nicolae Luca, profesor si scriitor la randul sau, nu ar fi insistat cu atata tenacitate sa i-l dau lui sa-l traduca si sa incerce sa-l publice...

Ai mai scris ceva inainte de „Soseaua Catelu 42" sau crezi ca o sa mai scrii?

In afara de mailuri n-am scris nimic altceva. Rabdarea nu ma caracterizeaza, din pacate... Sunt o fire agitata, nu reusesc sa raman asezata intr-un loc mai mult de o ora, decat in cazul in care sunt legata cu sarma ghimpata ori amenintata cu moartea. Sau platita! Dar pe bani multi. Singura exceptie este in secunda in care desfac un puzzle de 3-4 mii de bucati. Pot sa raman nemiscata in jurul mesei sau asezata pe parchet pret de doua-trei saptamani, fara apa, fara mancare , fara sa ma duc la baie. Intru in transa si nu mai ies pana nu termin puzzle-ul. Mi-aduc aminte ca acum vreo 8-9 ani, cuprinsa de o criza viscerala pe motiv de gelozie, am decis sa-mi fac valizele acum si sa-l parasesc definitiv pe sotul meu. Omul, obisnuit de acum cu crizele mele de paranoia, a scos tacticos din sifonier un puzzle de zece mii de bucati. Mi-a zis ca-i un cadou de despartire... auzi la el. L-am desfacut imediat si nu m-am mai miscat din sufragerie o luna jumate. Era atat de mare ca l-am lipit pe tavan cand l-am terminat. Dupa ce mi-am admirat opera stiu ca m-am intrebat la un moment dat... „Hm, parca aveam ceva de facut acum o luna si ceva... dar ce?". Uitasem cu desavarsire! Mda... Unde ramasesem? Ce m-ai intrebat? Ah, cu scrisul. Deci, nu. Nu am mai scris si n-am nici cea mai mica idee de ce anume o sa fac dupa ce terminam acest interviu, daramite daca am sa mai scriu candva o alta carte.

Ce ai simtit in momentul in care ai terminat de scris cartea?

S-a intamplat acum foarte multi ani... deci nu-mi mai amintesc. Cu cea mai mare probabilitate am iesit sa beau un cocktail, sau sa vad un film la cinema, sau m-am certat la cutite pe motive de gelozie cu sotul. Un lucru interesant ar fi de povestit, insa. Neavand o scadenta, caci nu scriam o carte, cum am mai spus, nu am scris niciodata in mod coerent. Ce stiu eu... o saptamana m-asezam zilnic la computer, altele nici praful de pe el nu-l stergeam. Asa ca mi-a luat un an si ceva sa termin „Soseaua Catelu". La o luna de zile dupa aceea am ramas insarcinata. Ciudata coincidenta, daca te gandesti. Dupa ce-am terminat de spus tot ce aveam de spus la adresa mamei mele... urma sa devin eu insami mama...

Avand in vedere ca esti actrita, ti-ai dori ca „Soseaua Catelu" sa fie ecranizata?

Chiar nu ma intereseaza sa vad „Soseaua Catelu" ecranizata. Ca-s prea baba sa-mi interpretez personajul. Dar vazand ca o buna prietena de-a mea, Miruna Coca Cozma, ar vrea sa-l regizeze, mi-ar placea enorm sa ma ocup de castingul acestui film. Vom trai si vom vedea!

Vezi cartea ca pe o realizare in viata ta?

Deloc. Nimic din ce-am construit pe plan profesional nu a constituit pentru mine o realizare. Asa cum nu intentionez sa ma simt vreo ratata doar pentru ca un film n-a avut succes sau n-a fost premiat. O perioada am crezut asta, probabil. Dar sa ma ierte Dumnezeu, placerea pe care o simt cand mananc ceva gatit bine de tot, cand rad cu pofta o seara intreaga cu prietenele sau fac dragoste cu un barbat pana imi ies ochii din cap de extaz este incomparabila cu restul! Pune si o partida de table... si chiar ca intru in paradis pe poarta principala.

Te asteptai sa ajunga atat de populara, sa vorbesca toata lumea despre ea?

Da, si va vog sa-mi scuzati lipsa de modestie.

In carte esti foarte, foarte sincera si spui totul direct, fara ocolisuri. Asa esti si in viata reala?

Cand am scris „Soseaua Catelu nr. 42" aveam un plan bine conturat in cap. Nu stiu cine naiba a zis asta dar a zis-o bine: „Cheia succesului in viata este sinceritatea. Deci invata sa te prefaci ca esti sincer si-ai sa reusesti!" Ma bucur enorm sa aflu ca cineva mi-a apreciat onestitatea, caci asta si intentionam sa fac: sa joc cartea Adevarului, As-ul in absolut. Inseamna c-am reusit sa va pacalesc relativ usor.

Toate intamplarile din carte sunt 100% reale sau e si un pic de fictiune?

Hahaha. Tocmai ce ti-am raspuns. Ceea ce este adevarat si ceea ce este fictiune nici eu nu mai stiu. Sincer. Am uitat mai devreme sa-ti specific ca in afara de faptul ca sunt o persoana hiperactiva, sunt si foarte confuza.

Interviu de Andreea Catrina

Foto: PR

 

Friday, 28 March 2014 | 2300 vizualizari
Spune-ţi părerea!

Cele mai citite articole

SONDAJ

Care este cel mai inedit loc in care ai facut sex?

Rezultate